---

Promisiunea facuta de viata omului nu este niciodata clara. Trecem si pasim prin atat de nebanuite multe. Ajungem la momentele in care nici nu avem timp sa ne legam sireturile si ne trezim alergand intr-o cursa in care obstacolele sunt atat de inalte. Si cu toate acestea avem mereu credinta ca vom termina fiecare cursa. Pasim chiar si pe trepte miscatoare. Dar stiti ce? Nu cred ca vrem sa ne oprim.

Pentru ca vine si acel moment in care ne simtim liberi sa alergam. Si sa sarim peste toate obstacolele, asemenea unor cai care rup in goana lor toate imprejmuirile facute sa ii tina intr-un singur loc. Simtim strafaitul lor in adancul sufeltului. Si aburii care le ies din parul ce straluce. Si alergam. Desi daca uneori avem sufletul si trupul infrigurat de durere si greu. Chiar si asa, vrem sa castigam, orice am gasi in calea nostra.

Cred ca intr-un fel sau altul, suntem toti un fel de clienti ai vietii. Care bat la poarta ei si spun: EU sunt aici. Si nu ai sa scapi de mine pana nu voi alerga pana la ultima linie cursa mea. Si stii ce, VIATA, am sa castig.

Нравится 31