Stralucea în lumina caldă a soarelui,iar boabele de rouă proaspătă îl făceau să arate si mai apetisant...parcă-i făcea cu ochiul.
EA nătânga îl privea si nu se putea hotărâ ce să facă...să-l ia sau să nu-l ia...se așeză turcește,totodată ștergându-și cu un gest tâmp saliva din colțul gurii.
Nu se putea hotărâ,pentru că tocmai în acea dimineață,bunul ei prieten Covalin o sfătui să nu-l atingă.Motivul era greu de înteles pentru EA,cică ar fi un măr putrezit care atunci cănd îl guști îți lasă un gust morbid.Cum ar putea fi asta posibil?se gandea EA...doar e atât de mare,de frumos si pare ATÂT de proaspăt...sigur nu poate avea un gust atât de rău...mai degrabă o fi fiind dulce si aromat,iar gustând-ul să-ți provoace plăceri nebănuite.
De ce o fi sfătuit-o Covalin astfel?Îl știa de mult timp pe bătrânul și înțeleptul înger,doar copilărise in preajma lui.Își amintea cu drag cum acesta o ținea pe genunchii lui bătrâni și în timp ce îi spunea povești,îi dădea voie să-i împletească barba.
Oare de ce acum o sfătuise astfel?...îsi dorea ATÂT de mult să-i simtă gustul și găndul că-i este interzis să facă asta,parcă o scotea din minți...nu ar fi luat de rău niciodată sfatul lui Covalin,dar parcă acum,era prea de tot.
E doar un măr! își spunea EA...ce rău ar putea să-mi facă gustând-ul?și parcă hipnotizată,se ridică și întinse mâna spre el.Fu nevoită să se ridice in vârful degetelor de la picioare ca să-l atingă doar...dar tot nu se dădu bătută.
În sfârșit îl avea in mână și îl privea puțin nedumerită...în loc să-i simtă greutatea in palmă,i se părea foarte ușor.Și totuși dorința de al gusta rămânea la fel de puternică...Îl duse la gură și mușcă cu nesaț..dar vai!...o putoare morbidă îi inundă gura și toate simțurile o luară razna...Era atât de grețos și de fleșcăit încât vomită pe loc...dar degeaba...gustul morbid persista iar acum îl simțea in tot corpul.
Fugii spre casă în dorința disperată de a scăpa de acel gust...degeaba încercă prin tot felul de metode să se curețe,se simțea tot mai rău și cu puterile slăbite se băgă în pat și leșină imediat.
Simți o atingere pe mâna dreaptă și deschise ochii...era slăbită și febrilă iar starea de rău parcă se simțea și mai tare...lângă ea era vechiul și bunul ei prieten Covalin care privind-o cu ochi înlăcrimați îi spuse doar atât:ȘTIU...DAR CU TIMPUL O SĂ TREACĂ!

sursa:voi ce credeți?

Нравится 19