Am mers la grădiniță mai repede decât alți copii pentru că mi-a plăcut. Voiam să fiu ca fratele meu și să mă duc și eu acolo cu el. Am început să citesc mai repede, gen 6 ani și să mă enerveze celălalt copil care știa si el să citească. El mă plăcea, eu nu îl puteam suferi. Ce să zic, competitivă de mică. După grădiniță, normal ca a urmat școala primară. Eram obligată să merg cu fratele meu și el ura chestia asta; mereu îmi reproșa că merg prea încet. Părinții voiau ca el să meargă la așa numitul "colegiu" din oraș, el a refuzat. Eu le-am promis atunci că atunci când voi fi în clasa a 5-a voi merge acolo. Așa am făcut. Acolo am întâlnit fata care urma să devină cea mai bună prietenă pe durata celor 4 ani de generală. Am ajuns la liceu, am descoperit altă "cea mai bună prietenă", în continuare îmi plăcea să învăț. Nu eram tocilară, dar mereu citeam măcar o dată ce aveam și cum am memorie vizuală bună, mă descurcam. Acum, am terminat și 3 ani de facultate, unde m-am menținut printre primii 10 nu cu prea mare greutate și momentan stau... Încerc să îmi dau seama care e vocația mea.

Нравится 8