vacantele de vara le doream
erau ceva...de nedescris
din Bucuresti...eu la Galati plecam
intrand in lumi super...de vis...

bunica, m-astepta nerabdatoare
apoi prietenii ma-ntampinau
eram vedeta unor locuri care
din basme-n cale imi ieseau....

o casa din chirpici, prietenoasa
era castelul visurilor mele -
uitam pe loc de viata-mi tumultoasa
zgomot, masini...si toate cele...

bunica...era cea mai fericita
la pieptul ei des ma strangea
povesti cu zane si teribili zmei
cu voce calda...zilnic imi zicea...

apoi livada...pomii mari...din care
cirese, zarzare, caise, tot ce vrei
zambeau spre soare atragatoare
si-i atraceau pe prichindei....

prietenii de joaca...fericiti
in curte la bunica des veneau
tipam...noi nu eram cuminti
in sus...s-n jos...tot alergam...

sa nu mai spun de zarzavaturi
rosi, cartofi. salata si ardei
gradina ce era vesnic curtata
de dragul meu catel...Grivei...

fluturi si gaze incantatoare
faceau peisajul si mai viu
in timp ce pe a noastra strada
tragea galagiosul...iaurt-giu...

frumoase timpuri au mai fost
pe timpul cand traia bunica mea
timpuri...ce astazi nu mai sunt
dar care nu le pot uita....

lacrimi adesea am in ochi
iar sufletul il am desigur zbucimat
doar o-ntrebare vreau sa pun :
de ce ce copilarie...ai plecat ?

de ce-ai plecat...bunica draga
de ce fara de tine mai lasat -
vacantele...copilaria-mi draga
cu tine in mormant...le-ai luat...

CU LACRIMI IN OCHI...(AM PLANS CAND AM SCRIS
ACEASTA POEZIE)...VA DORESC O DUMINECA DE VIS,
DRAGI PRIETENI ZANGANITI !

VIANU (VLADIMIR)

Нравится 27