Postez acest blog, deoarece simt nevoia, de a-mi usura
intr-un fel, sufletul si inima de mari dureri...

Nicodata nu am scris o poezie...plangand in hohote.
Dar de aceasta data, durerea mea sufleteasca, isi
spune cuvantul.
Nu e o poezie de calitate, dar e o poezie de suflet,
pentru cea mai draga fiinta, pentru scumpa mea
mamicuta.
Pe zi ce trece, starea sanatatii ei se inrautateste,
sansele de a o mai avea...fiind din ce in ce mai limitate.
Suferinta mea ? Eeste nemarginita !
Rog sa fiu scuzat, daca nu am sa raspund la comentarii,
dar...cred ca nu e necesar sa mai explic de ce ?

lacrimi curg si sunt intristat
cand amurgul nu poate fi evitat -
ma catar pe franghii de rugaciune
spunandu-i Lui...al mamei nume...

ma zbat in negura neputintei
cautand remedii de neconceput -
m-asez in palmele ingaduintei
fara sa-i cer Domnului...mult...

doar o prelungire de viata
pentru cea care...m-a crescut -
pentru mama, ce greu se agata
de al vietii, ultim sarut...

lacrimi curg si sunt intristat
nu mai am putere sa gandesc -
tacut, privesc indurerata-i fata
si in soapta ii spun...Te iubesc...

mama, sa nu fii suparata
chiar daca-adesea ti-am gresit -
tu esti fiinta cea mai minunata
ce o iubesc si vesnic am iubit...

nu vreau sa ma despart de tine
pe pieptul tau, capul de-mi pun -
ma-ntorc la clipele senine
si amintiri...ce multe-mi spun...

Doamne...asculta-mi rugaciunea
pe mama, inca nu mi-o lua -
m-ai dai o sansa, fa minunea
si-amana-i timpul...de-a pleca...

cu lacrimi si mare durere sufleteasca...

semneaza: Vladimir.

Нравится 24