cu ani si ani in urma
un pisoias pe strada am gasit
era culcat...statea pe-o rana
nu mai avea mult de trait...

jegos si suferind din cale afara
scotea adesea cate-un mieunat -
o creatura mica si reala
ce simplu m-a impresionat...

nu am stiut ce se-ntamplase
dar mila am avut de el -
l-am mangaiat si luat in brate
fara al zdruncina de fel...

ajuns acasa...baie i-am facut
si ranile-i le-am uns cu alifii-
era frumos baiatul asta
asa cum sunt si alti copii...

l-am indragit la nebunie
iar el in timp s-a vindecat -
zburda prin jur cu bucurie
dorind sa fie mangaiat...

nu mai era micut ca altadata
avea un par lucios...catifelat
o blana zilnic periata
de omul care l-a salvat...

Zoro...acesta era a lui nume
in orice loc el ma urma -
venea cand il strigam pe bune
si pe genunchi mult...imi statea...

canta din harfa-i torcatoare
placerea-i unica de-a ma avea -
misca adesea din picioare
si mainile mi le lingea....

dar a venit o zi in care
motanul meu...m-a parasit -
am plans cu multa-ndurerare
dupa prietenu-mi iubit...

un animal...adesea-i mai ceva
ca orice om din jurul tau -
prietenie iti va arata
asa cum poate-n felul sau...

Am lacrimi in ochi...Zoro a fost copilul meu,
prietenul meu devotat.
Nu te voi uita niciodata, prieten drag !

Iubiti animalele...au suflet nobil...nu ne
sunt dusmani...prietenia lor fiind dar de
la Dumnezeu !

VIANU (VLADIMIR)

Нравится 34