pasind pe cai de umilinta
anticipand finalul unui "Eu"
lacrimi imi curg pe a mea fata
fara de mila de la Dumnezeu
sunt parasit de dragi prieteni
numai cativa mi-au mai ramas
valtori necunoscute umbla
vrand sa-mi inece orice pas
lucrand cu patos si infometare
articulez din nestiuta umbra
poem de unica chemare
ce este vant de viata sumbra
Iubirea e un mandru lautar
cu-o voce care s-a trecut
iubirea e desigur acel dar
ce l-am avut si l-am pierdut
pasind pe cai de umilinta
incerc ca sa compun un vers
ce e udat de apa staruintei
de-a fi notat doar...fara sens...
se pare ca se-apropie timpul
cand eu pe Zang nu voi mai fi -
retras in cochilia vietii mele
nu voi mai scrie poezii...
VLADIMIR NICHITA.
Cum sa nu mai scrii poezii??:-w
nu se poate :O
sunt desigur incantat
de a fi incurajat
fetelor va multumesc
si va spun ca va iubesc
sunteti toate minunate
si romance-adevarate
care munca-mi apreciati
si de bine imi urati...
pupici multi !
Vlad.
*HI* *HI* :-{} :-{} *ROSE* *ROSE* *HEART* *GIVE_HEART* *KISSING* *KISSING* *KISSED* *KISSED*
Tu?Sa nu mai scrii poezii?
Ar fi ca si cand nu ai mai avea aer,apa,soare...asa vad eu prin prisma mea povestea ta.
Iar daca te-ai plictisit de zang,ia o pauza...dar sa te-ntorci neaparat. *KISSED*
de ce tu VLAD esti asa trist,
de ce esti suparat,
de sa crezi ca-ai tai prieteni,
pe tine te-au uitat?, *KISSED* *KISSED*