Am vrut sa fiu artist, cantand din nai
atunci, acum...și mai tarziu -
spunandu-ti simplu ca sa-mi dai
al tau picior... ce vreau sa-l știu.
Este imaginea calcarii
cu ani ce-s adunati in mersul tau,
ce a grabit schimbarea vremii
prin degetele-ti de Orfeu.
Sufland in ele, simt miscarea
pamantului pe care zilnic calci,
cu truda-ti de-a crea iubirea...
ce-i canta pe parintii daci.
Apoi ereditara-ti vreme, care
a adunat in mersul tau minuni,
cu muzica de timpuri grele...
ce ii recheama pe strabuni.
Am vrut sa fiu artist, cantand puterea
prin degetele-ti obosite de calcat...
ce au miros de codru, gust ca mierea
si romanesc... de la parinte dac...
<<<<< Vlad ( Vianu ) >>>>>
frumoasa poezie
love you, aurelia!
multumesc!
ORICUM ESTI UN ARTIST AL CUVANTULUI !
daca tu o spui...te cred!
pupici! Vlad.