Această poezie...reprezintă un model personal, aş spune o reală modalitate
de a urca pe scara valorică a perfectiunii poetice, dacă pot să zic aşa...
De vrei să-ajungi poet, care să placă
Celor ce te citesc sau te ascultă
Există un izvor ce e lipsit de apă
Dar care-i plin de inspiraţie multă
M-am adăpat din dulcea sa menire
Şi mă adăp când mintea mea o cere
Făcându-mi o platformă de pornire
Pentru un vers de bucurie şi durere
De vrei să-ajungi poet, care să scrie
Cu patos şi cu-o revelaţie anume
Înalţă-te uşor spre culmea aurie
Ce-ţi va crea în timp un nume
Încearcă să pătrunzi în rapsodia
Acestui cerc, numit frumos culoare
Acolo unde viaţa-şi scrie poezia
Şi geniul omului, nicicând nu moare
De vrei ca să-i iubeşti pe oameni
Si-apoi de oameni sa te vezi iubit
Fii generos atunci când semeni
Fără a-ţi crea in jurul tău un mit
Respectă-ţi mama si-apoi tatăl
Chiar dacă sunt bătrâni, fără putere
Şi aminteşte-ti incă-o dată...
Că eşti pe veci...a lor avere
De vrei ca să creezi ca nimeni altul
Fii sincer şi compune cu pasiune
Încearcă ca să faci tu însuţi saltul
Ce schimbă relele în lucruri bune
Gândeşte-te la lună şi la soare
Şi la mişcarea ce o simţi în jur
La farmecul naturii ce nu moare
Şi te îndrumă pe-al tău drum
De vrei să râzi şi-apoi să plângi
S-o faci întotdeauna cu curaj
Iubeşte viaţa, fără să te-ascunzi
Stând drept mereu...ca mândrii brazi
Vianu > Australia.
Da , ai reusit din nou sa te ridici,in salturi.., mai trebuie sa descoperi secretul,,, s-astepti sa treaca ani... te poop dulce ! Si cand ajuns vei fi in spatiu, sa te echilibrezi , si sa ramaii departe ,de a oamenilor rautate...!