A fost o zi ce nu am vrut să fie
Şi clipe jalnice ce nu le-am vrut -
Cănd Tata a plecat în lumea care
Îl aştepta cu glasul ei tăcut.
El m-a ţinut cu drag de mână
Dându-mi căldură de părinte,
Care vroia senin să-mi spună
Să merg cu viaţa-mi înainte.
Eu m-am rugat la Dumnezeu
Gândindu-mă la cele toate -
Cerându-i viaţă pentru Tatăl meu
Şi pentru viaţa mea, doar moarte !
Nu am ştiut ce se întâmplă
De ce e timpul morţii prea grăbit,
Aidoma vulpoiului ce stă la pândă
Vrând prada...cu un gest pripit.
Timpu-a trecut şi plâng cu jale
Pentru acel ce m-a crescut,
Dându-mi credinţă şi iubire mare
Cum niciodată n-am avut !
Azi Tată drag te simt şi plăng
Dorind să te reîntorci la mine,
Prin visul nopţii, ce-i un gând
Ce mă apropie cu drag...DE TINE !
Vianu > Australia.
:-*
Da , e superba poezia ,suntem in fata morti neputinciosi...tatal meu are 82 ani si simte cum totul se termina,si ne cere ajutor ,sa facem ceva si pentru el...ma doare mult, ca in astfel de situatii, nu putem face nimik.
O poezie excepţională !...