Blog
Cei mai multi dintre noi au suferit mult in epoca ceausista, tinerii de azi o stiu
doar din povesti...care de fapt au fost adevaruri ucigatoare.
Poezia mea are un mesaj specific, pentru acei saturati de viata imputita, luand
calea exilului...ca o ultima solutie....
Acest trecut...nu-mi iese din minte niciodata...
mi-a spus că îmi dă o şansă unică
de a mă face mai tânăr doar
ca să-i experimentez ciudata-i maşină
mi-a dat un antidot pentru lucruri
pe care eu unul nu le înţelegeam
el era creatorul...nu Dumnezeu
nici o altă Divinitate
era doar un om ce lucra pentru oameni
aceasta era unica mea şansă
de a merge spre stele... departe
de cei dragi şi...
fără simţăminte de dor
m-am suit în perfecţiunea de fier
plângându-mi amintirile
ce le adunasem din clipa
naşterii mele
am crezut că maşinile pot să schimbe
ceea ce noi simţim...
dar a fost prea târziu pentru a înţelege
greşitele lucruri...
sunt deja plecat !
Vianu >>>>>
Un clopot i-ar trebui
să fie cântat
lingănd timpanele
aerului
doar condiţia tactilă
a vieţii şi morţii.
Cocoşatul bate la uşă
ridicându-se pe vârfuri
apoi cocoaşa-i
lovind pereţii
rotunjimilor cuminţi
el curgând înapoi
cu sunetul
unui spate drept
Vianu >>>>>>>
desigur sunt un "om rău"
cel puţin unii aşa cred
iubesc prea mult antagonia vieţii
prea mult
încât uit să mă spăl pe măini
la marginea oraşului oamenii discută...
imprevizibile mişcări de pământ
separă cuvântul de frază
oamenii sunt puşi pe gânduri
m-au închis în epicentrul verbului
care mă subjugă
fără rădăcini de aripi
ochiul meu este acoperit de şina tancului
rulând bocanci literari
călcându-mi necruţător retina
încerc să renasc din ce e rămas
poate doar o mică rază
rămăşiţele văzului meu
puncte incoerente
pasărea Pheonix
se zbate în cenuşă...
Vianu ...>>>>>>>>>
intrebări, apoi instabilitate a limpiştilor ...doar un fel de batjocora la
adresa muncii mele.
mer...curul este curul romanului aşezat pe faţa mea...cu intenţie de su-
focare ( staţi liniştiţi )...nu vă cer nimic care să vă lezeze felul.
am vrut să vă dăruiesc ceva special, dar totul este de pomană...căci
aveţi personalitatea căţeilor care latră la cer, fără să ştie pentru ce.
doar atât, mai mult mai târziu...
prietenii mei, sunt sunt cei care...dar mai bine să mă opresc...
pe curând
Vianu >>>>>>>
pacea sufletului
poate fi obţinută
numai atunci
când doreşti
să îl ierţi
pe aproapele tău
iertarea este lăsarea
zborului liber
neâncătuşat
al trecutului nostru
fără restricţii
greşitele interpretări
sunt însemnări
ce pot corecta
şi schimba
neînţelegerile
Dumnezeu ne iubeste
atăt timp cât iubim
şi suntem iubiţi
în mod egal
fără a crea duşmanie
Vianu > Australia.
pupiincurismul este o boala care nu dispare
are traditie si chiar ceausista culoare...
cica daca nu pupi bine nu ai sanse deloc
sa fi urmarit de noroc...
ramai cu o imagine ce e straina de viata
si cu care nu ai vanzare pe piata...
pupiincurismul este de fapt perfecta arvuna
pentru o zi ceva mai buna...
se pare ca multi dintre noi n-au puterea
sa-si acumuleze prin munca averea...
ei isi tuguie buzele cat mai frumos
tucand al sefului dos...
este desigur un obicei cu care
produci la altii suparare...
pupiincurismul este incontestabil un fapt
ce-i molipsitor daca nu e tratat...
am devenit pupiincurist peste noapte
hi ! hi ! hi ! viata merge mai departe...
cu drag si prietenie
un pupiincurist roman
din marea... Romanie
<<<<< Vlad ( Vianu ) >>>>>
La timpul sau, Eminescu a fost cel mai mare...ca este sau nu mai este...
eu il iubesc si il pretuiesc...
poet pribeag, nemuritor si rasfatat de astrii
ce-ti lumineaza calea cu lumini de vis
cobori din ceruri si din infinituri vaste
cu fata-ti ingereasca si cu paru-ti nins
privirea-ti visatoare si sufletu-ti cuminte
sa fie semnul tau ce imi aduce-n dar
un madrigal de vers si-aducere aminte
de-acel ce il numesc...universal
poet Luceafar, strajuind in lunga noapte
cu sceptrul tau de print si om nefericit
esti Cel ce-a scris a vietii carte...
pentru a fi de viata-acum hulit
la tine-mi zboara gandul cu iubire
vazandu-te aevea...cand poeme scriu
artist pribeag, colindator ce-mi dai de stire
ca esti pe-aproape, fara ca sa stiu....
Vianu > Australia.
+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
Din lacrima cea sfântă
Ce-a fost să fie-un gând
S-a renăscut o viaţă nouă
Piosul gest al omului de rând
Nu este lege, nici putere
Nu este timp care să poatâ
Să-oprească focul din durerea
ce jalea-n suflet ne-o imbracă
Când clipe trec şi luni de-a rândul
Păstrăm în inimi ce ni-e drag
Dăm viaţă morţii, prin cuvântul
Ce a trecut de-al vieţii prag
Din lacrima cea sfântă
Ce-a fost să fie-un tragic fapt
Ne rechemăm acum trecutul
Ascuns în "ani"...ce ne despart
Noi ştim, nu credem în plecare
Iubiţii nostrii n-au plecat
Ei sunt cu noi...cu gândul care
În ale noastre gânduri i-am păstrat
Din lacrima cea sfântă
Curg lacrimi pe a lor mormânt
Le adresăm aceste rânduri...
Iertaţi să fie, cei ce-i plâng !
Vianu > Australia.
Această poezie...reprezintă un model personal, aş spune o reală modalitate
de a urca pe scara valorică a perfectiunii poetice, dacă pot să zic aşa...